Si povesteam de o schimbare la mine. Nu intru in detalii pentru ca stiu ca exista persoane care povestesc mai bine decat mine si care poate o sa o faca. Dar a fost o zi de neuitat . Cu glume , amintiri , poze , oamenii potriviti la locul potrivit , role , aer curat , padure etc. Toate astea  m-au scos din starea aia. Si m-au facut sa-mi fie dor de clipele alea. Dar o sa vina din nou vara si o sa pot sa imbin lucrurile cele mai importante din viata mea .Sa am eu timp de toata lumea .

IN CONCLUZIE: VA IUBESC , FUTU-VU-N NAS ( inca o data folosesc expresia cuiva)!

Cu stima si respect,

c.l.a.m.e.D.

P.S.(1): expresiile pe care le-am explicat in paranteza erau de la Soapy :X

P.S.(2):nu am uitat nimic din tot ce stiam despre voi, chiar daca nu mi-ati spus eu stiu tot(mafia lucreaza) >:)

P.S.(3):si pe el il iubesc ! :X

P.S.(4):am uitat sa  explic ce inseamna clamed pt mine mai nou :

Cata,Lory,Andra,Alex,Manu,Edy,Dani,Dyba. ( just like this)

P.S.(5):nu ma intereseaza de dileras, in fata clamedului pt mine si sigur si pt voi este egal cu 1 la 100!

P.S.(6):restul pozele – la mine pe hi5

P.S.(7):miss u all!

P.S.(8): 1. cu atatea p.s.-uri mai scriam un blog ; 2. mai stiam eu una care avea “n” p.s.-uri ; 3. ca trebuiau sa fie 3 ,     arata si bine si m-am distrat sa le fac. 4. p.s.-urile mele sunt gen turcoaz. 5. si fara sa-mi dau seama sunt 8, cati sunt acum pt mine in clamed(stiti ca interpretez orice lucru minor).

Poza de familie :X

Ză End !

Cum pot sa reinviu totul? Cum as putea sa rescriu povestea?la ce trebuie sa renunt sa pot sa am personajele principale din poveste? De ce anume am nevoie pentru a face sa curga din nou sangele prin vene?pentru ca avem acelasi sange, aveam aceeasi stea calauzitoare, am pierdut aceleasi persoane si avem aceleasi lucruri de povestiti copiilor….vreau sa simt jumatate din Lucrurile pe care le simteam, sa radiez de fericire si sa fiu  mereu cu zambetul pe buze.De fapt nu ma multumesc cu jumatati,  vreau tot……..nu vreau sa fiu o simpla “diana”, vreau sa fiu “diana mea”, nu vreau sa fiu  doar o alta prietena, vreau sa fiu cea mAi importanta, nu vreau sa fiu doar o simpla fiinta efemera ,vreau sa fiu nemuritoarea lui. Ceva din mine refuza categoric drumul Meu de acum, ceva din mine incearca din rasputeri sa inchida usa de-abia deschisa . Naivule! Nu poti avea tot ce vrei …… in viata ai o singura cale si multe poteci pe langa , care se ramifica ,si se ramifica la infinit…dar din pacate fiecare are un sfarsit trist. Dar daca iti urmezi linistit calea aleasa de destin si nu te abati de la drum,totul o sa fie asa cum ai visat, ca intr-o povEste de demult, in care toti erau buni, dragostea adevarata te captiva inevitabil….

Dar nu. E omeneste sa fii ispitit de coteci, sa fii pus mereu in rascruci De drumuri , sa vrei sa vezi ce e dincolo de orizont , sa poti sa zburi spre necunoscut , sa poti inota pana in abis.

Am incercat sa explic ce se intampla, dar cand am inceput sa scriu m-am blocat. Nu pot explica in cuvinte( niciunul dintre noi nu cred poate sa o faca exact asa cum trebuie), nu pot aduce imaginile din poveste, nu pot descrie sentimentele traite intens,la limita…nu pot pune notele muzicale aici, nu ar avea rost si nu ar stii nimeni de ce as facea; nu pot colora marginile cu oja si nici nu pot face soarele portocaliu mereu; nu pot face sa dispara toate broascutele din lume si nici nu pot face lumea sa fie un intreg computer(chiar daca pentru unii asa ar fi fost mai simplu); in nici un caz nu pot colora totul in turcoaz.

end.

Deci da, toamna este un anotimp trist ! Melancolia stiu sigur ca nu o sa ma rateze, o sa ma introduca intr-o lume a visarii, in care voi avea nevoie de toata imaginatia din lume. Dar de ce dramatizez totul? Existe si lucruri bune. Incepe scoala, colegi, caterinca, meditatii( asta chiar imi doresc sa fac), chitara, cafenele etc. Dar degeaba sunt atatea lucruri care ma potface sa uit pe moment de ei, daca atunci cand ajung acasa, numai la ei ma gandesc . Si vad poze, si vad obiecte, cifre, culori.Clamed. Da…. nu este asa greu sa ajungi sa-i iubesti, nu este greu sa ajungi sa nu mai vrei sa pleci de langa ei, dar este extrem de greu sa ti scoti din cap.

Am descoperit melodia asta de curand si imi place extrem de mult.

In mare este interesant, ai multe oportunitati si multe locuri care iti pot alunga plictiseala; dar cand monotonia isi face aparitia,cu greu mai poti iesii din rutina.

Dupa ce bei cafeaua si lasi cana pe masa, te plimbi putin prin bucatarie si iti doresti sa mai fie. Degeaba pui miere in zat, nu o sa aibe niciodata un gust macar asemanator.Asta o stiu de la un prieten si acum ii dau dreptate.

Dar nu . . . este o simpla melodie , cu un titlu atat de scurt si semnificativ . Puteam doar sa las titlu si sa va imaginati continutul intregului post . Este imposibil sa nu simtiti ca ceva dispare , luat de vant ; este imposibil sa nu va doriti macar un lucru care sa fie ca inainte sau macar o persoana careia sa-i pese daca va doare sau nu.

Vine toamna. . . speram sa  mai intazie putin ; incercam sa ma conving ca inca mai avem mult din vacanta , ca inca mai avem timp de toate si de toti , dar ceva mi-a spulberat visul . Ma plimbam intr-o seara pe aleea caminului cultural ; liniste , vantul adia usor , luminile creau farmecul locului . Mi-am plecat privirea catre trotuar. Ma asteptam sa vad marea de gri , dar in schimb , totul era acoperit de mii de frunze uscate .Cadeau lin din copaci , purtate de vant in toate directiile . Atunci am realizat ca mi-am irosit mult timp visand si asteptand un lucru perfect , un moment cu adevarat semnificativ .

Vreau doar sa va dau un sfat: nu asteptati sa se intample pur si simplu , nu asteptati sa apara o oportunitate , nu asteptati si nu sperati la perfectiune ;lucrurile minore( un zambet, o atingere , o simpla plimbare) , detaliile ( o melodie  , o culoare , o simpla privire) dau basmului viata si unicitate.